să scriu
să nu mai scriu
tu nu mai eşti
n-am pentru cine-a scrie.
şi simt furtună
şi nu-i căldură
prin împrejur.
tu plângi?
eu mă ascund
ca să mă uit
ca să mă uiţi,
mă doare.
sa tragem cortinele grele
sa ne ascundem
neputinciosi
in spatele lor
sa incetam sa visam
ca putem
sa zburam
unul in bratele celuilalt
sa ne fie teama
sa ne vorbim orice
ca nu cumva
sa trezim amintirea.
Pentru ca nu esti aici
pentru ca nu sunt acolo,
cu cerul in brate
ingerii plang
cu noi
pentru durerea
ce o lasa
singuratatea
adanc
imbibata
in sufletul nostru
devenit
aproape inutil.
diana
plange in noapte
ca si monalisa
uitata la muzeu
mereu speriata
de gandul
ca insomnia
ii va rapii visarea,
speranta
ce o transforma
dimineata
in raza de soare.
iubire doreai
când iti aşezai capul sub perna ei
şi te întrebai
când vine lângă tine.
iubire doreai
când visai
ca un copil fericit
că ea te strănge în braţe
pâna se face zi
noapte
somn.
mă trezesc
îmbrăţişată
de gândul tău
de a fi împreună
de mână
pe străduţe înguste
într-o plimbare matinală
cu parfum
de cireşi în floare.
şi trăiesc
pentru toate acele zile
când voi fi pentru tine
dulcea rază de soare
ascunsă cu grijă
în buzunarul
de la piept.