Ţara mea e Vârful Omu şi peştera Urşilor, e Nadia Comăneci şi Florin Salam, ţara mea e Valeriu Gafencu şi Gheorghe Gheorghiu Dej, ţara mea e Horea, dar şi ţăranii ce l-au trădat pe câţiva bănuţi. Ţara mea e Transfăgărăşanul toamna, dar şi sticlele de PET din parcări, ţara mea e Mănăstirea Cozia, dar şi şoselele de centură noaptea, ţara mea e maşina de 250000 euro a băiatului deştept, dar şi covrigii cumpăraţi din gară în aşteptarea unui personal murdar şi rece.
Ţara mea e România. Din care au emigrat puţini, mulţi sunt plecaţi doar la lucru până-şi fac o casă în sat şi apoi vor reveni coborându-şi visele şi geamantanele din autocar.
Ţara mea e România. Cu romi cu tot, cu unguri cu tot, cu penticostali şi greco-catolici, cu ortodocşi şi liberi cugetători ca domnul Iliescu.
Ţara mea e România. Cu Emil Boc sau nu mai contează cine va fi în guvern pentru că recordul e bătut. Să trăieşti cu mărunţiş lună de lună şi să ţi se pară că duci viaţa lui Vântu.
Ţara mea e România. Cu îngeri şi demoni, cu sfinţi şi ţoapele de la TV, cu copii fugiţi de-acasă şi cu copii cuminţi, cu familii puternice şi cu familii la tribunal.
Ţara mea e România. La mulţi ani România ori unde te-ai afla! www.ciresarii.ro
