Lovely July

“Și dacă nu pot să rămân acum lângă tine, cu tine, orice s-ar întâmpla, dacă ne putem despărți acum, dacă nu ești al meu și nu sunt a ta până la capătul lumii, ce valoare au sărutările noastre, cuvintele de dragoste, dragostea noastră, tot ce se întâmplă acum între noi?”

—	Cella Serghi -

"Te iubesc",

au fost cele din urmă cuvinte

 rostite de buze celui ce avea să plece

pentru o clipă/

ca mai apoi

să se întoarcă în braţele

celei ce i-a promis

că-l va dori mereu.

"Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur şi una singură! Adam şi Eva! Căutarea reciprocă, inconştientă şi irezistibilă, e însuşi rostul vieţii omului."

Liviu Rebreanu în Adam şi Eva

un cerc îngust,
adăposteşte
doua fiinţe
şi-o inimă
ce aleargă între ele,
 pe întuneric.

”Te iubesc fără să ştiu cum, sau când, sau de unde. 
Te iubesc pur şi simplu, făra să analizez prea mult si fără mândrie; 
    prin urmare, te iubesc pentru ca nu pot altfel...” (Pablo Neruda) 

                                     
                                                 Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!

şi uneori
simt cum o mână blândă 
îmi mângâie fruntea, împovărată
de gândul celei mai adânci singurătăţi.

nu pot să o cuprind,
nu pot nici să opresc
măngâierea
ce mult mi-o doream până ieri,
azi mă-nfioară.

dorindu-te,
mâinile,
pe amândouă le-am întins să te cuprind,
măcar o clipă să-ţi ating,
   îngeraşule,
ale tale aripi
scăldate în lumină.

În acea dimineaţă

m-am trezit în braţele tale,

   am respirat adânc și privindu-te
mi-am dat seama

                                                      că niciodată până atunci nu te-am simţit mai al meu,
                                                                         mai aproape
                                                                             mai bun
                                                                                mai frumos
                                                                                    mai tandru
                                                     şi atât de perfect ghemuit lângă mine.
                                                       

                                                                   

                                   
                                           toată noaptea  fereastra a ramăs deschisă  spre miazăzi
                                           acolo unde cerul încă mai mângâie aripile incandescente
                                                               ale îngerilor adormiţi

                                               


                                                                                                                         

Miau!

R

Tu al meu,

care mă iubeşte

şi

mă iartă

de-atâtea ori,

de-atâta vreme,

îţi mulţumesc.

şi mă trezesc dimineaţa
 dorindu-mi
să-ţi aflu trupul cald lipit de-al meu
şi întinzându-mi mâna

 să o cuprind pe-a ta,
să-mi lipesc buzele de umărul tău drept
şi să mă simt ca şi cum toţi fluturii din stomac
ar evada şi mi-ar dansa pe şira spinării
ghidaţi de fiecare atingere a
mâinilor tandre/
şi  m-aş face ghem în jurul inimii tale
căci mi-e cu neputinţă să-mi imaginez o viaţă/
o altă dimineaţă făra tine.



                                             
                                         

rămaseră imbrăţişaţi
 în lumina radiantă a lunii,
neputând
nici el
şi
nici ea
să se desprindă
din colţul acela de rai
în care au ajuns
pe nesimţite,
împreună.

uneori mi-e cu neputinţă să cred

că sub perna mea ai ascuns un bilet

pe care ai scris tu 

ceva

ce nu mi-ai spus niciodată.

şi când n-o să ai ce să-mi spui,  

voi avea mesajele tale târzii

imprimate frumos pe foi colorate

şi recitindu-le iar şi iar

am să adorm fericită.

te tot caut de-o vreme
 căci
mi-e imposibil fără tine.

                                                            pe el
                                                           îl iubeşte
                                          aşa cum ţărmul iubeşte marea,
                                  cu dorinţa de al avea  mereu aproape
                                   pentru ai arăta cât de mult îl apreciază
                                                   pentru ceea ce este
                                                             ceea ce face
                                pentru că este cea mai frumoasă jumătate a ei.

                                                                                                       

mâinile lor 

ce se atingeau tandru

în lumină acelei după-amiezi

erau singurele lucruri colorate

din acea încăpere rece,

în care 

s-au simţit

şi el

şi ea

apropiaţi.

Era una din acele zile cu raze jucăuşe şi fulgi argintii,
 cu bucle încâlcite şi mâini gata pregătite să-l îmbrăţişeze.

fără el,
ea era doar un ghem nepătruns de vise,
o copilă neînsemnată
într-un oraş pustiu,
o umbră rece.

dacă şi-ar fi întins mâinile

ar fi  aflat

şi el  

si ea 

că se aflau

la o distanţă  potrivită

de-a se cuprinde-n braţe.

Tot timpul

  

îî simţea 

căldura 

celei din urmă mângâieri

în timp ce se pierdea

în lumina incandescentă

a soarelui.

îl vedea liniştit,

urcând

 pe rând

câte o treaptă

în timp ce ea 

îl aştepta aproape

să îl cuprindă-n braţe.

dacă l-ar fi luat în braţe

 ar fi simţit că tot ce va face 

va fi pentru el

şi pentru ea era doar el.

şi n-ar fi tristă
ea

şi n-ar mai plânge

el.

Nu-şi dorea nimic,
nimic mai mult,
decât să privească mereu,
verdele frumos al ochilor
ce colorau întreaga ei viaţă.

Câtva timp,
s-ar fi părut că cei doi se urmăreau
unul pe altul
ca şi cum s-ar lua la întrecere.
Peste întinderea câmpiei,
unul lângă celălalt,
ea şi el
păreau preschimbaţi
într-o pasăre,
într-un zbor.
De fapt,
era doar el
ce îşi lua iubita-n ale sale braţe
ca să o liniştească,
iar ea,
în felul ei copilăresc
se ascundea în el
în timp ce se pierdea
în una din acele stări,
când durerea din suflet
îi ardea fulgerată de o bucurie intensă.

El o iubea într-atât,
 încât
o aştepta cuminte,
ca ea
pe rând
să-şi împletească  cele mai ascunse dorinţe
în buclele prea răvăşite,
pe fiecare
doar el să despletească,
să le-ncâlcească-n ghemul său de vise
ca mai apoi să le-mplinească
o dată ca niciodată.