şi uneori
simt cum o mână blândă
îmi mângâie fruntea, împovărată
de gândul celei mai adânci singurătăţi.
nu pot să o cuprind,
nu pot nici să opresc
măngâierea
ce mult mi-o doream până ieri,
azi mă-nfioară.
luni, 27 mai 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu