”Te iubesc fără să ştiu cum, sau când, sau de unde. 
Te iubesc pur şi simplu, făra să analizez prea mult si fără mândrie; 
    prin urmare, te iubesc pentru ca nu pot altfel...” (Pablo Neruda) 

                                     
                                                 Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!

şi uneori
simt cum o mână blândă 
îmi mângâie fruntea, împovărată
de gândul celei mai adânci singurătăţi.

nu pot să o cuprind,
nu pot nici să opresc
măngâierea
ce mult mi-o doream până ieri,
azi mă-nfioară.

dorindu-te,
mâinile,
pe amândouă le-am întins să te cuprind,
măcar o clipă să-ţi ating,
   îngeraşule,
ale tale aripi
scăldate în lumină.