luni, 21 februarie 2011
Meditatie
Ma doare nepasarea ta si mai rau e ca de cateva zile am inceput sa ma obisnuiesc cu ea.
Cand ma intreaba de tine,le raspund scurt ,uneori fara sa iti pronunt numele:"el e bine",ca si cum distanta dintre noi mi-a amortit simturile.Mi-e frica ,patrund cu grija in sufletul tau,nu vreau sa fac dezordine.In ultima vreme discutiile noastre s-au rarit,s-au micsorat,uneori se rezuma la un sarut si un noapte buna spus in graba.Parca ne este teama sa ne spunem ce simtim sau ce gandim si chiar daca ne-am stradui sa ne vorbi tot nu am intelege ce spunem caci departarea e prea mare si adanca ca sufletele noastre sa se imbratiseze.Cand mai vii pe la mine,te rog ia-ma in brate asa cum marea imbratiseaza tarmul si nu-mi mai da drumul.Atingerea mainilor tale mi s-au imprimat pe suflet,inca mai simt caldura palmelor tale pe bratele mele.Nu iti pronunt numele cu voce tare,doar ecoul gandurilor si-au castigat dreptul de al striga.De la un timp vorbesc in soapta,nu vreau ca zgomotul frazelor sa stearga urma ultimului tau sarut...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
<3
Trimiteți un comentariu