* şi Doamne,
atât de multă linişte-ntre noi,
ca niciodata...
Iţi priveam chipul în tăcere,
un cuvant potrivit
căutam
ca să-ţi spun
câtă blândeţe
citeam în ochii aceia
pictaţi in verde.
mă gândeam
la toată tristeţea
din inima ta
ascunsă sub ziduri de gânduri
şi mă rugam
să cadă din cer
o ploaie magică,
tocmai a început!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu