Inchise ochii şi răsuflase uşurat ca după o lungă zi aglomerată. Grijile de peste zi îi împovărau mintea şi îi goleau sufletul. Acum, ajuns acasă, se gândea că are să treacă multă vreme  până când avea să-şi strângă iubita-n ale sale braţe. Rămase nemişcat o perioadă,  pe canapeaua de la intrare, imaginându-şi că poate umple cercul în care singur se învărtea, cu căldura primei raze de soare ce-i lumina încăperea. Deja se făcuse dimineaţă...