Si in dimineata aceea cerul era acoperit de o perdea de nori cenusie. O liniste aparenta cuprinse parca tot orasul. De la fereastra de unde privea Emilia, o fetita gingasa cu ochii verzui, se puteau intrezari turla unei biserici si cele cateva acoperisuri ale cladirilor din apropiere. Ceata invaluia parca intr-un mister straniu intrega priveliste. Emilia contempla momentul, regasindu-se parca in povestioarele pe care scumpa sa mama i le spunea in fiecare seara. Aerul rece o patrunse pana la oase. La cei trei anisori ai sai nu se temea  de nimic, isi dorea  sa descopere  lumea si tot ce ii putea oferi ea. Sufletul sau curat ii daruia sansa de a vedea dincolo de aparente. Isi lipise nasucul inghetat de fereastra si se ruga ca macar cateva raza de soare sa se iveasca din vazduhul fumuriu. Nu trecuse mult si din cer, razele, ca un val de lumina calda o acoperi pe copila ce visa ghemuita in bratele mamei.