Mi-e dor de bunica,de glasul ei dulce,de ochii ei albastri,de buzele rozalii ce-mi sarutau adesea fruntea.
Mi-e dor de bunica si ma doare ca a plecat la cer si n-o sa mai coboare...
Ea m-a invatat ca drumul vietii nu e numai presarat cu flori, ci-n cale vor aparea si lacrimi...ca trandafirii ce-i primesc pe cat sunt de frumosi ,la fel de tare-nteapa.
Si a plecat de langa noi bunica,dar a lasat in inima la fiecare,un bob din sufletul ei ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu