Te privesc in fiecare dimineata
de la fereastra camerei mele albastre,
Tu desenezi franturi de vise pe panze intinse
faţa in faţa cu acordurile inimii mele.
Eu,cu parul ondulat in graba cantecului difuzat la radio,
imi plec fiinta-n rugaciune...
O liniste cereasca pe coridoare neluminate
ma cheama pe balcon ,la tine
ca sa imi arate cum se modeleaza ultimul inger de la Dresda.