Imi amintesc cu drag de anii copilariei mele,de zilele acelea in care bunica ne astepta in pragul casei,nerabdatoare sa ofere la fiecare-n parte cate-o dulce sarutare.Ca prin vis simt si acum aroma imbietoare a placintelor aburinde scoase din cuptor si ceaiul din flori de tei preparat cu dragoste de aceea ce-i spuneam din suflet mama.Pentru toti nepotii ,bunica a fost a doua mama,ingerul ce se ruga pentru noi,cea care ne sfatuia in toate si fata de care ne deschideam cu totii inimile , ca in fata lui Dumnezeu.
Bunica a plecat la cer intr-o zi la fel de senina ca ochii ei albastri,lasand in sufletele noastre amprenta bunatatii ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu