Un zambet mecanic schitat
in coltul unei strazi
cu nume de pasare.
O imbratisare rigida
aproape inghetata
dar infricosator de
strapungatoare prin coaste si inima.
Lacrimi reci scurgandu-se din cer
pe blocuri gri
prin tavane mucegaite
in sufletele oamenilor grabiti
insetati de nimic sau sedati cu nepasare.
La oras oamenii poarta masti
si umbla cu manusi chirurgicale
folosite si refolosite
prin suflete celor ce le stau in cale.
La oras visele au devenit obsesii
iar gandurile pofte-amare.
Trupurile lor sunt bolnave
iar sufletele-n coma.
*eu vreau sa ma mut la tara,
orasul ma sufoca!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu