Din depărtare se zăreşte trenul
O fată palidă la faţă coboară scara-ncetul
Oare o fi scara la cer? dar nu, e numai trenul.
Un ochi albastru se-ntrezăreşte , din spatele perdelei
E un băiat cu părul negru , ce mâna-şi unduieşte
Spre fată el priveşte trist , cum paşii şi-i măreşte .
O lacrimă curată , din ochii cei albaştrii
Udară faţa toată , a bietului băiat
Ce tristă e povestea , ce mare e durerea
Doi tineri puri ca cerul , iubirea-şi destrămară
Făcând să plângă cerul cu lacrimi mari de rouă
Lăsând pe mândrul Soare să culeagă
- sentimente aruncate din tren .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu